Definiția cuvântului „singurătate”

singurătate — substantiv

1. faptul de a fi singur; starea celui care trăiește singuratic; spec. izolare morală.
2. loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare.