← înapoi la căutare

sfărâmătură

/sfə.rɨ.mə'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a sfărâma + sufixul -ătură.

Definiții

  1. obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsfărâmăturăsfărâmături
genitiv-dativsfărâmăturiisfărâmăturilor
vocativsfărâmăturăsfărâmăturilor
articulatsfărâmăturasfărâmăturile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică