sfetnic
/'sfet.nik/Etimologie
Din slavă sŭvĕtĩnikŭ.
Definiții
- (înv.) înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfetnic | sfetnici |
| genitiv-dativ | sfetnicului | sfetnicilor |
| articulat | sfetnicul | sfetnicii |