semănătură
/se.mə.nə'tu.rə/Etimologie
Din a semăna + sufixul -ătură.
Definiții
- însămânțare.
- (la pl.) plante ieșite din sămânța semănată.
- loc, teren însămânțat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | semănătură | semănături |
| genitiv-dativ | semănăturii | semănăturilor |
| vocativ | semănătură | semănăturilor |
| articulat | semănătura | semănăturile |