scădere
/skə'de.re/Etimologie
Din a scădea.
Definiții
- acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor).
- una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul.
- defect, cusur, lipsă, imperfecțiune.
- (înv.) pierdere, diminuare a valorii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scădere | scăderi |
| genitiv-dativ | scăderii | scăderilor |
| vocativ | scădere | scăderilor |
| articulat | scăderea | scăderile |