scârțâitură
/skɨr.ʦɨ.i'tu.rə/Etimologie
Din a scârțâi + sufixul -tură.
Definiții
- scârțâit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scârțâitură | scârțâituri |
| genitiv-dativ | scârțâiturii | scârțâiturilor |
| vocativ | scârțâitură | scârțâiturilor |
| articulat | scârțâitura | scârțâiturile |