verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din italiană scusare < latină excusare. Confer franceză excuser.
Definiții
- (v.refl.) a cere scuze, a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica.
- (v.tranz.) a accepta, a primi scuzele cuiva; a ierta.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scuza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | scuza | scuzau |
Sinonime: 1: dezvinovăți, justifica, 2: ierta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru scuză.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din italiană scusa. Confer franceză excuse.
Definiții
- motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micșora o vină, o greșeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligație; dezvinovățire, justificare.
- exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | scuză | scuze |
| genitiv-dativ | scuzei | scuzelor |
| vocativ | scuză | scuzelor |
| articulat | scuza | scuzele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scuza.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru scuza.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scuza.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scuza.