scurge
/ˈskur.ʤe/Etimologie
Din latină excurrere (după curge).
Definiții
- (v.refl. tranz.) a curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici.
- (v.tranz.) a scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient.
- (v.refl.) (despre fluide) a ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă.
- (v.refl.) (despre ochi) a se sparge, împrăștiindu-se din orbită.
- (v.tranz.) a separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec.
- (v.tranz.) a seca apa dintr-un teren prin drenaj.
- (v.refl.) (despre ape) a curge la vale (lăsând în urmă locul uscat).
- (v.refl.) (fig.) (despre grupuri de ființe, de vehicule) a se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda.
- (v.refl.) (fig.) (despre unități de timp) a trece unul după altul, a se desfășura.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scurge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scurge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scurgea | scurgeau |