scotă
/'sko.tə/Etimologie
Din italiană scotta.
Definiții
- parâmă folosită pentru fixarea colțului inferior al unei pânze de corabie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scotă | scote |
| genitiv-dativ | scotei | scotelor |
| articulat | scota | scotele |
Proverbe & zicători
- „Pomul pădureț, pădurețe poame scote”Natură
- „Alții dacă și-o scote ochii, și noi nu o să scoatem”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică