schimbător
/skim.bəˈtor/Etimologie
Din a schimba + sufixul -ător.
Definiții
- care se schimbă (ușor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios.
schimbător
/skim.bəˈtor/Definiții
- sistem tehnic sau fizico-chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, direcția mersului unui vehicul etc.
- aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substanțe, de energie, de căldură între două medii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | schimbător | schimbătoare |
| genitiv-dativ | schimbătorului | schimbătoarelor |
| vocativ | schimbătorule | schimbătoarelor |
| articulat | schimbătorul | schimbătoarele |
Proverbe & zicători
- „Norocul e schimbător; când nu știi, și el te lasă.”Noroc și soartă
- „Nu râde de nenorocit, căci norocul e schimbător.”Noroc și soartăMoarte
- „Norocul e schimbător”Noroc și soartă
- „Norocul e schimbător; când nu știi să-l”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică