sart
/sart/Etimologie
Din italiană sarta.
Definiții
- parâmă folosită pentru fixarea catargelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sart | sarturi |
| genitiv-dativ | sartului | sarturilor |
| articulat | sartul | sarturile |
Din italiană sarta.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sart | sarturi |
| genitiv-dativ | sartului | sarturilor |
| articulat | sartul | sarturile |
Onomatopee.
Din turcă șart.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șart | șarturi |
| genitiv-dativ | șartului | șarturilor |
| vocativ | șartule | șarturilor |
| articulat | șartul | șarturile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică