saga
Etimologie
Din franceză saga, germană Saga.
Definiții
- povestire aparținând vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elementele mitologice.
șagă
/'ʃa.gə/Etimologie
Din bulgară шeга (šega).
Definiții
- (pop.) glumă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șagă | șăgi |
| genitiv-dativ | șăgii | șăgilor |
| vocativ | șagă | șăgilor |
| articulat | șaga | șăgile |
Proverbe & zicători
- „Fă șagă cu cel nebun că el sare cu toate”Înțelepciune și prostie
- „Toată șaga e jumătate într'adins”Vorbă și tăcere
- „S-a trecut de șagă”
- „Fă șagă cu cel nebun că el sare cu to”Înțelepciune și prostie
- „Totă șaga e jumatate într'adins”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică