substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin / feminin
Etimologie
Din latină pop. salvaticus.
Definiții
- care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; om primitiv.
- persoană care se comportă ca un om primitiv.
- om care fuge de lume, care nu respectă conveniențele sociale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sălbatic/[[sălbatică]] | sălbatici/sălbatice |
| genitiv-dativ | sălbaticului/sălbaticei | sălbaticilor/sălbaticelor |
| vocativ | sălbaticule/sălbatico | sălbaticilor/sălbaticelor |
| articulat | sălbaticul/sălbatica | sălbaticii/sălbaticele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; persoană primitivă.
- persoană care se comportă ca un om primitiv; persoană necivilizată, înapoiată, grosolană.
- persoană care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); persoană retrasă, izolată, singuratică, nesociabilă, ursuză.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sălbatică | sălbatice |
| genitiv-dativ | sălbaticei | sălbaticelor |
| vocativ | sălbatico | sălbaticelor |
| articulat | sălbatica | sălbaticele |