← înapoi la căutare

sântuleț

/sɨn.tu'leʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din sânt + sufixul -uleț.

Definiții

  1. (pop.) diminutiv al lui sânt.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsântulețsântuleți
genitiv-dativsântulețuluisântuleților
vocativsântulețulesântuleților
articulatsântulețulsântuleții

șănțuleț

/ʃən.ʦu'leʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din șanț + sufixul -uleț.

Definiții

  1. diminutiv al lui șanț; șănțișor, șănțurel.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativșănțulețșănțulețe
genitiv-dativșănțulețuluișănțulețelor
vocativșănțulețuleșănțulețelor
articulatșănțulețulșănțulețele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică