ruginește
/ru.ʤiˈneʃ.te/Etimologie
Din rugini.
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru rugini.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru rugini.
rugini
/ru.ʤiˈni/Etimologie
Din rugină.
Definiții
- (v.intranz.) a se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină.
- (v.intranz.) (fig.) (despre frunze, plante etc.) a căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
- (v.refl.) (fig.) a deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rugini.
Exemple
- Umezeala ruginește metalele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ruginea | rugineau |
Sinonime: 1: oxida, 3: se perima
Proverbe & zicători
- „Fierul lesne ruginește”TimpMuncă și lene
- „Fierul că-i fier și încă ruginește”TimpMuncă și lene
- „Fierul care nu se întrebuințează ruginește”Muncă și leneTimp
- „Cheia umblată nu ruginește”Muncă și lene
- „Plugul se ruginește dacă nu lucrezi cu el”Muncă și lene
- „Fierul neîntrebuințat ruginește”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică