rufă
/'ru.fə/Etimologie
Din slavă (veche) ruho.
Definiții
- obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp; (p.ext.) (la pl.) cearceafuri, fețe de masă etc.; albituri, schimburi.
- (reg.) zdreanță, cârpă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rufă | rufe |
| genitiv-dativ | rufei | rufelor |
| vocativ | rufă | rufelor |
| articulat | rufa | rufele |