rindea
Etimologie
Din turcă rende.
Definiții
- unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere.
- unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rindea | rindele |
| genitiv-dativ | rindelei | rindelelor |
| vocativ | rindea | rindelelor |
| articulat | rindeaua | rindelele |