substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Confer verbul a refeca.
Definiții
- cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | refec | refecuri |
| genitiv-dativ | refecului | refecurilor |
| vocativ | refecule | refecurilor |
| articulat | refecul | refecurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru refeca.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru refeca.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină refricare.
Definiții
- (v.tranz.) a coase un refec.
- (v.tranz.) a detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru refeca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | refeca | refecau |