refec (toate sensurile)

Definiția cuvântului „refec”

refecsubstantiv

  1. cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură.

refecverb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru refeca.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru refeca.

refecverb

  1. (v.tranz.) a coase un refec.
  2. (v.tranz.) a detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru refeca.