răsplătire
/rəs.plə'ti.re/Etimologie
Din răsplăti.
Definiții
- acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răsplătire | răsplătiri |
| genitiv-dativ | răsplătirii | răsplătirilor |
| articulat | răsplătirea | răsplătirile |
Proverbe & zicători
- „Și furnica cât de mică, face o răsplătire mică”Muncă și lene
- „Din înverșunarea răsplătirii, a răzbunării și lăcomiei să te ferești”Înțelepciune și prostie
- „Cu răsplătirea să alergi tocma ca omida și de are sute”Înțelepciune și prostie
- „La răsplătire cu îndurare, la mânie cu umilință mai mare”Înțelepciune și prostie
- „Adică după ale tale fapte vei lua și răsplătire”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică