răschitor
/rəs.ki'tor/Etimologie
Confer rășchitor.
Definiții
- formă alternativă pentru rășchitor.
rășchitor
/rəʃ.ki'tor/Etimologie
Din a rășchia + sufixul -tor.
Definiții
- unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rășchitor | rășchitoare |
| genitiv-dativ | rășchitorului | rășchitoarelor |
| vocativ | rășchitorule | rășchitoarelor |
| articulat | rășchitorul | rășchitoarele |
Proverbe & zicători
- „Omul tânăr să nu taie râșchitor din pădure, că înfâră”NaturăMuncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică