răcori

/rə.koˈri/

verb?

Etimologie

Din răcoare.

(v.refl.) a-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece.
(v.tranz. și refl.) a (-și) potoli sau a (-și) astâmpăra căldura sau setea.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli.

Caz	Singular	Plural
verb	răcorea	răcoreau

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică