răboj
/rə'boʒ/Etimologie
Din bulgară рабош (raboš), sârbocroată raboš.
Definiții
- bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.).
- (pop.) socoteală, calcul.
- crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite.
Exemple
- Pierdusem răbojul timpului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răboj | răbojuri |
| genitiv-dativ | răbojului | răbojurilor |
| vocativ | răbojule | răbojurilor |
| articulat | răbojul | răbojurile |