păuni
/pə.uˈni/Etimologie
Din păun.
Definiții
- (v.refl.) (pop.) a se îngâmfa, a se împăuna.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | păunea | păuneau |
Din păun.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | păunea | păuneau |
Din păun + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păuniță | păunițe |
| genitiv-dativ | păuniței | păunițelor |
| vocativ | păuniță | păunițelor |
| articulat | păunița | păunițele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică