Etimologie

Din bulgară пустиня (pustinja).

Definiții

1. regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; (spec.) întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert.
2. (fig.) singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere.
3. ( înv. și pop., în imprecații) blestemat, afurisit.

Declinare

Definiții

1. (despre locuri, ținuturi) care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație.
2. aflat în paragină, în ruină; părăsit.
3. în care nu se află nimeni (și nimic).
4. (fig.) singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit.

Exemple

• Cameră pustie.