regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; (spec.) întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert.
(fig.) singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere.
( înv. și pop., în imprecații) blestemat, afurisit.
pustiu — adjectiv
(despre locuri, ținuturi) care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație.
aflat în paragină, în ruină; părăsit.
în care nu se află nimeni (și nimic).
(fig.) singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit.