punct

Etimologie

Din latină punctum (cu unele sensuri după franceză point).

Definiții

1. semn grafic mic și rotund, asemănător cu o înțepătură de ac, folosit ca semn de punctuație, pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc.
2. (fig.) (cu valoare de interjecție) gata! destul!
3. semn convențional în formă de punct, care indică pe o hartă așezările omenești, care marchează zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei.
4. punct folosit în matematică, indicând efectuarea unei înmulțiri.
5. fel de a coase, de a broda, de a croșeta; model de cusătură, de broderie etc.
6. ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării.
7. pată mică, rotundă, detașată pe un fond de altă culoare.
8. figură geometrică plană fără nici o dimensiune (reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc).
9. loc determinat pe o lungime, pe o suprafață, în spațiu.
10. valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen.
11. parte determinată în cadrul unei acțiuni, al unei discuții, al unei probleme etc.
12. moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare.
13. (adverbial) exact, precis, fix.
14. unitate de măsură luată ca bază de clasificare, în special la sporturi.
15. unitate de măsură pentru indicarea situației participanților la unele jocuri (zaruri, cărți, biliard etc.).
16. unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă.
17. fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raționalizarea anumitor produse industriale; tichet detașat dintr-o astfel de cartelă.

Exemple

• Punct de topire.

Declinare