pufuliță
/pu.fu'li.ʦə/Etimologie
Din puf + sufixul -uliță.
Definiții
- (bot.) (Epilobium) gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase; plantă din acest gen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pufuliță | pufulițe |
| genitiv-dativ | pufuliței | pufulițelor |
| vocativ | pufuliță | pufulițelor |
| articulat | pufulița | pufulițele |
Sinonime: Epilobium hirsutum: (bot.) (reg.) limbricaș, pufăriță, zburătoare