pritocit
/pri.to'ʧit/Etimologie
Din a pritoci.
Definiții
- pritocire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pritocit | pritocite |
| genitiv-dativ | pritocitului | pritocitelor |
| vocativ | pritocitule | pritocitelor |
| articulat | pritocitul | pritocitele |
Din a pritoci.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pritocit | pritocite |
| genitiv-dativ | pritocitului | pritocitelor |
| vocativ | pritocitule | pritocitelor |
| articulat | pritocitul | pritocitele |
Din a pritoci.
Din bulgară прeточа (pretoča), sârbocroată pretočiti.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pritocea | pritoceau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică