prietenește
/pri.e.te'neʃ.te/Etimologie
Din prieten + sufixul -ește.
Definiții
- ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoință; amical.
Din prieten + sufixul -ește.
Din prieten.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | prietenea | prieteneau |
Sinonime: 1: (se) împrieteni
Antonime: dușmăni
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică