prietene
/priˈe.te.ne/Etimologie
Din prietenă.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru prietenă.
prietenă
/priˈe.te.nə/Etimologie
Din prieten.
Definiții
- forma de feminin pentru prieten.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prietenă | prietene |
| genitiv-dativ | prietenei | prietenelor |
| vocativ | prieteno | prietenelor |
| articulat | prietena | prietenele |
Proverbe & zicători
- „— De ce te-ai nădușit, prietene? — Am vorbit cu un nerod.”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică