pricăji
/pri.kə'ʒi/Etimologie
Din pricaz. Confer slavă (veche) prokažati.
Definiții
- (v.refl.) (reg. și fam.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pricăjea | pricăjeau |
Proverbe & zicători
- „La femeia lehuzei dacă intră om pricăjit, face copilul bube”Femeie și bărbatSănătate și boală
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică