presură
/pre'su.rə/Etimologie
Origine incertă. Poate legat de slavă *pьrsь („piept”) (Cihac, II, 286; Tiktin), datorită petelor de culoare purtate pe piept, confer presin. S-ar putea porni de la un *pres, plural *presuri, de unde noul singular analogic. Legătura cu greacă πυρρούλας (pyrroúlas), prin intermediul unui doric *πυρσούλας (pyrsoúlas) (Diculescu, Elementele, 487), cu latină pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu latină praesŭl (Scriban) este dubioasă. Din franceză présure.
Definiții
- (ornit.) (Emberiza) gen de păsări (cântătoare) migratoare, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt și gros, cu coada lungă și bifurcată, cu spatele brun și dungat.
- (alim.) cheag (folosit la coagularea laptelui).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | presură | presuri |
| genitiv-dativ | presurii | presurilor |
| vocativ | presuro | presurilor |
| articulat | presura | presurile |
Sinonime: Emberiza hortulana: (ornit.) (rar) ortolan, Emberiza calandra: (ornit.) (reg.) alion, Emberiza citrinella: (ornit.) (reg.) gălbioară, scatiu