povățui

/po.və.ʦu'i/

verb?

Etimologie

Din povață + sufixul -ui.

(v.tranz.) a sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel.
(v.tranz.) a conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, (p.gener.), pe un drum.
(v.tranz.) (înv.) a comanda o armată.

Caz	Singular	Plural
verb	povățuea	povățueau

„E lesne a povățui, și anevoie a se povățui.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Omul poate povățui pe altul, dar pe sine niciodată.”Înțelepciune și prostie
„Orb pe orb povățuind cad amândoi în groapă”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică