potârniche
/po.tɨr'ni.ke/Etimologie
Din latină *cotŭrnicŭla, *quoturnīc(u)la, diminutiv al lui cōturnīx („prepeliță”) (Pușcariu 1364; Candrea-Dens., 1434; Schuchardt, ZRPh., XL, 326). Fonetismul nu este normal. Rezultatul co- > po- a fost interpretat diferit; cu o pronunțare a lui *quoturnix (Densusianu, Hlr., 112; confer contra Meyer-Lübke, Literaturblatt, XXII, 301); cu rezultatul unei contaminări cu *pernicula, de la pernix (Candrea-Dens., 1434), sau cu perdix > perdricula (Candrea, éléments, 39; Candrea).
Definiții
- (ornit.) (Perdix, mai ales Perdix perdix) pasăre sălbatică de mărimea unui porumbel, cu penele de culoare brună-pestriță pe spate, cenușie pe piept și albă pe burtă, care trăiește în stoluri mici prin holde și tufișuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | potârniche | potârnichi |
| genitiv-dativ | potârnichei | potârnichilor |
| vocativ | potârnicheo | potârnichilor |
| articulat | potârnichea | potârnichile |
Sinonime: (ornit.) (reg.) chirchică, fugău, găinușă, tărbiță, (prin Transilv.) tărhită