popește
/po'peʃ.te/Etimologie
Din popă + sufixul -ește.
Definiții
- (pop. și fam.) în felul popilor, ca popii.
popi
/po'pi/Etimologie
Din popă.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) hirotonisi, a (se) preoți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | popea | popeau |
Proverbe & zicători
- „Carte nu știe, dar calcă popește.”Înțelepciune și prostie
- „Știe Vlădica pe cine popește.”Înțelepciune și prostie
- „A călca popește”Vorbă și tăcere
- „Carte nu știe dar calcă popește”Vorbă și tăcere
- „Știe (a știut) Vlădica pe cine popește”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică