← înapoi la căutare

poleit

/po.le'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a polei.

Definiții

  1. poleire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpoleitpoleite
genitiv-dativpoleituluipoleitelor
vocativpoleitulepoleitelor
articulatpoleitulpoleitele

poleit

/po.le'it/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a polei.

Definiții

  1. acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească.
  2. (fig.) învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie).

polei

/poˈlej/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă (veche) polijati.

Definiții

  1. (v.tranz.) a acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint.
  2. (v.tranz.) a înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie.
  4. (v.tranz.) a înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc.

Declinare

CazSingularPlural
verbpoleeapoleeau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică