substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a polei (derivat regresiv).
Definiții
- strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii.
- (fig.) strălucire, lustru, luciu.
- (reg.) promoroacă, chiciură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | polei | poleiuri |
| genitiv-dativ | poleiului | poleiurilor |
| vocativ | poleiule | poleiurilor |
| articulat | poleiul | poleiurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă (veche) polijati.
Definiții
- (v.tranz.) a acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint.
- (v.tranz.) a înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie.
- (v.tranz.) a înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | poleea | poleeau |