plecăciune
Etimologie
Din a pleca + sufixul -ăciune.
Definiții
- îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; (p.ext.) supunere, ascultare, reverență, respect; modestie.
- (în formule de salut)
Exemple
- Plecăciune, părinte!
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plecăciune | plecăciuni |
| genitiv-dativ | plecăciunii | plecăciunilor |
| vocativ | plecăciune | plecăciunilor |
| articulat | plecăciunea | plecăciunile |