plăcințică
/plə.ʧin'ʦi.kə/Etimologie
Din plăcintă + sufixul -ică.
Definiții
- diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță.
- (bot.; reg. la pl.) (Trollius europaeus) bulbuci.
Exemple
- A mâncat o plăcințică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plăcințică | plăcințele |
| genitiv-dativ | plăcințelei | plăcințelelor |
| vocativ | plăcințică | plăcințelelor |
| articulat | plăcințica | plăcințelele |
Sinonime: 1: (gastr.) (rar) plăcintioară, plăcintuță, (reg.) plăcintucă, 2: (bot.) bulbuci