pir
/pir/Etimologie
Din slavă (veche) pyro („alac”), probabil prin bulgară пир (pir).
Definiții
- (bot.) (Agropyrum repens sau Elymus repens) plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pir | — |
| genitiv-dativ | pirului | — |
| vocativ | pirule | — |
| articulat | pirul | — |
Sinonime: (bot.) (reg.) ovăz, păiuș, pipirău, răgălie