pin
/pin/Etimologie
Din latină pĭnus. Confer italiană pino, spaniolă pino, provensală pi, catalană pi, franceză pin și portugheză pinho.
Definiții
- (bot.) (Pinus, mai ales Pinus sylvestris) arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarța roșcată și lemnul rezistent.
- (electron.) terminal al unui circuit integrat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pin | pini |
| genitiv-dativ | pinului | pinilor |
| vocativ | pinule | pinilor |
| articulat | pinul | pinii |
Sinonime: (bot.) (reg.) brad, cățuni (pl.), cetină, chifăr, jolcă, luciu, mălin, molete, molid, pinel, pinișor, pinuț, schin, silhă, zadă