pilă
/'pi.lə/Etimologie
Din slavă (veche) pila.
Definiții
- unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure.
- ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor).
- dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică.
- (ieșit din uz) teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele.
- picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj.
- (fam.), Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; (p.ext.) persoană care acordă acest sprijin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pilă | pile |
| genitiv-dativ | pilei | pilelor |
| vocativ | pilă | pilelor |
| articulat | pila | pilele |