pereche
/pe're.ke/Etimologie
Din latină paric (u)la.
Definiții
- (de obicei urmat de determinări) (adesea cu valoare de num.card.) grup de două ființe de același fel.
- (adverbial; cu valoare de num. distributiv) în grup de doi, doi câte doi.
- (spec.) cuplu de dansatori.
- grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe.
- grup format din două exemplare din același fel de obiecte.
- (spec.) grup de două obiecte de același fel, care formează o unitate, întrebuințându-se împreună.
- fiecare dintre cele două ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două ființă, cu cel de al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen.
- obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite intre ele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pereche | perechi |
| genitiv-dativ | perechii | perechilor |
| vocativ | pereche | perechilor |
| articulat | perechea | perechile |