pecete

Etimologie

Din slavă pečatĩ.

Definiții

1. placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate; p. ext. ștampilă.
2. ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete; semn imprimat prin aplicarea unei peceți pe un document, pe un obiect etc., sigiliu.
3. (fig.) semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. spec.) stigmat.
4. (înv. și reg.) aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete.

Declinare

Sinonime: ștampilă