osebi

/o.se'bi/

verb?

Etimologie

Din slavă (veche) osebiti.

(v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) diferenția, a (se) deosebi.
(v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide.
(v.tranz.) (înv.) a lăsa deoparte, a excepta.

Caz	Singular	Plural
verb	osebea	osebeau

„Urma lupului de urma câinelui puțin se osebește.”Animale Înțelepciune și prostie
„Urma lupului de urma câinelui puțin se osebește”Animale
„Urma lupului de a câinelui puțin se osebește”Animale
„Ia pe unul de picioare și lovește pe cellalt în cap, cine să apucă să învețe pe nerodul nu se osebește de nebun.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică