ortăci
/or.tə'ʧi/Etimologie
Din ortac.
Definiții
- (vb. refl. recipr.) (reg.) a lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ortăcea | ortăceau |
Din ortac.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ortăcea | ortăceau |
Din sârbocroată ortak.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ortac | ortaci |
| genitiv-dativ | ortacului | ortacilor |
| vocativ | ortacule | ortacilor |
| articulat | ortacul | ortacii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică