← înapoi la căutare

ort

/ort/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din poloneză ort, germană Ort.

Definiții

(înv. și pop.) monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler).
(reg.) locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	ort	orți
genitiv-dativ	ortului	orților
vocativ	ortule	orților
articulat	ortul	orții

Proverbe & zicători

„A da ortul popii.”Moarte — A muri
„Tot doi lei și un ort”Bani și avere
„Tot doi bani și un ort”Bani și avere
„Cot de un ort și ață de un zlot”Bani și avere
„Un ort, un zlot, un tult și o oală cu unt”Bani și avere
„Îi dai un ort și îți ia un cot”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică