verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză opérer < latină, italiană operare.
Definiții
- (v.tranz.) a întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua.
- (v.tranz.) (spec.) (mat.) a efectua un calcul.
- (v.intranz.) a lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința.
- (v.tranz.) a supune pe cineva unei intervenții chirurgicale.
- (v.tranz.) a înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență.
- (v.intranz.) a întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
- (v.tranz.) (arg.) a comite furturi, spargeri, crime etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | opera | operau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină, italiană opera.
Definiții
- acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă.
- lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică).
- (la sg., cu sens colectiv) totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general.
- compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări.
- clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | operă | opere |
| genitiv-dativ | operei | operelor |
| vocativ | operă | operelor |
| articulat | opera | operele |