omidă
/o'mi.də/Etimologie
Din greacă medie µίσας (mísas, „vierme”), cu aglutinarea articulată o, sau includerea articolui grec ỏ, confer onanie.
Definiții
- larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri.
- epitet dat unui om lacom, hrăpăreț.
Exemple
- Omizile se transformă în fluturi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | omidă | omizi |
| genitiv-dativ | omizii | omizilor |
| vocativ | omido | omizilor |
| articulat | omida | omizile |